Edificat în perioada interbelică, era cartierul preferat de burghezia înstărită după Primul Război Mondial care dorea şi proiecte moderne de case. Actualmente este cunoscut sub denumirea de Capitale deoarece foarte multe străzi poartă nume de capitale ale diferitelor ţări şi, tot aici, se regăsesc peste jumătate din numărul ambasadelor din ţară şi reşedinţele ambasadorilor.
O plimbare pe oricare din aceste străzi este o adevărată plăcere în orice sezon, aceasta oferind o puternică senzaţie de bine. Practic toate casele de aici au în spate şi o istorie, de multe ori dificilă. Mulţi oameni importanţi şi personalităţi şi-au construit aici case, multe au fost apoi naţionalizate şi aici s-au mutat potentaţii vrenurilor comuniste. Poate şi de aceea cartierul a fost ferit de furia sistematizărilor şi demolărilor care a afectat mare parte din Capitală, mai ales că doctrina nu aprecia această atmosferă burgheză. Apoi unele case au fost retrocedate, altele au fost cumpărate de chiriaşi. Multe au fost şi renovate dar au fost şi sunt şi demolări, pentru că aici terenul este cel mai scump din ţară iar dezvoltatorii imobiliari, dornici de profit mare, vor să construiască cât de mult se poate pe verticală, eventual imobile de birouri, neluând în seamă că acest lucru ştirbeşte pe zi ce trece, frumuseţea şi ambianţa cartierului.
Caracteristic arhitecturii caselor din acest cartier este totalul eclectism care, însă, în mod surprinzător, conduce către un aspect echilibrat, casele în diverse stiluri nepărând nicidecum în disonanţă ba chiar potenţându-se între ele. Este interesant şi faptul că eclectismul nu se manifestă numai între clădirile din acest cartier ci şi în ceea ce priveşte fiecare casă. Astfel de multe ori este dificil de încadrat o anumită casă într-un stil anume şi deseori se recurge la expresia “cu influenţe” sau “având elemente” aparţinând de un stil. Aceasta demonstrază şi spiritul liber al românilor cărora nu le este specifică repetitivitatea
Printre diferitele stiluri de case care se întâlnesc aici se pot enumera: neoromânesc, clasic şi neoclasic, case în stil Art Nouveau sau Belle Epoque, vile moderne, chiar şi case tip chalet, case stil Tudor sau cu influenţe italieneşti, case cu accente maure, clădiri Art-Deco dar şi mici blocuri cochete. Revoluţia din arhitectură prin care s-a trecut de la feretrele mari pe verticală la cele panoramice nu aduce nici un prejudiciu estetic la fel ca şi alternanţa dintre abrubtele acoperişuri din ţigle ceramice şi cele drepte, franţuzeşti, din tablă bătută. Piaţetele cochete precun şi copacii, între care cei mai mulţi sunt tei, adaugă un aer romantic şi liniştit. Deseori gardurile de zid sunt de înălţime foarte mică, lăsând la vedere frumuseţi şi detalii de arhitectură precum şi florile din micile grădini din faţa caselor. Interioarele, la rândul lor, sunt elegante şi în concordanţă cu stilul arhitectural, nu de puţine ori adoptând deasemenea eclectismul.
Mulţi dintre cunoscuţii arhitecţi ai timpului au realizat aici proiecte, între ei putându-se aminti: Petre Antonescu, Cristofi Cerchez, Arghir Culina, Richard Bordenache, Statie Ciortan, Horia Creangă, Paul Emil Miclescu, Elie Wiesel, Dimitrie Hârjeu, Roger Balomey, Jean Monda, ing. Emil Prager, etc.
Paris,o stradă reprezentativă
Desigur, Strada Paris este una dintre cele mai reprezentative ale cartierului, aici întâlnindu-se deasemenea, imobile în cele mai diverse stiluri. Totuşi, din punct de vedere statistic, majoritatea sunt în cel neoclasic, denumit şi stilul revoluţiei burgheze, caracterizat prin bun gust, echilibru, simplitate, sobrietate şi unitate.
O caracteristică specială a străzii este dată de cele două mici dar foarte elegante piaţete: Ellie Wiesel şi Quito. Aspectul inedit este dat însă tocmai de imobilele în stiluri mai puţin frecvente. Într-unul dintre articolele recente publicate pe site-ul nostru am dat ca exemplu trei case în stil maur pe această stradă. Desigur, curentul modernist apărut ceva mai târziu, Art-Deco, nu putea lipsi.
Tot pe Strada Paris, şi anume chiar în Piaţa Quito, se găseşte o spendidă vilă, un adevrat “state-of-the-art” care oricând ar putea figura între realizările de seamă care reprezintă curentul Art-Deco. Este vila inginerului şi constructorului Emil Prager, în care acesta a locuit cu întreaga familie. Proiectul a fost realizat de arhitectul Arghir Culina în anii 1930 – 1932. În ultimii ani, vila a fost renovată, arată excepţional deşi în curând va împlini vârsta memorabilă de 100 de ani (avis aux amateurs). Aparţinând mult timp de Corpul Diplomatic, acum aici este sediul unei ambasade.
Foto: Ion Diamandi