Nu numai plaje şi insule frumoase dar şi munţi verzi, ape purpurii, canioane, râuri, cascade, defilee, lacuri, vulcani, delte, Grecia este plină de locuri excepţionale, ceea ce o face o destinaţie turistică plină de atracţii şi bună pentru toate anotimpurile.
Greece 
Greece 
Soare, lumină şi cultură
Aceasta este deviza sub care se prezintă Grecia. Mai ales că se bucură şi de multe alte “daruri”: istorie antică, arhitectură tradiţională, vegetaţie abundentă, bucătărie excepţională. Se poate face astfel turism arheologic, maritim, montan, religios, cultural, focloric, balnear şi chiar gastronomic.
Cu ocazia unei vizite în Regiunea Macedoniei de Est şi a Traciei se pot regăsi toate toate aspectele menţionate. În plus pentru turiştii români noul drum deschis face ca multe staţiuni să poată fi accesate cu maşina pe un drum care durează numai 4-5 ore de la Bucureşti.
Astfel se poate face turism arheologic, religios, montan, folcloric şi gastronomic în judeţele Drama, Kavala, Xanthi, Rodopi şi Evros, turism balnear în Kavala, Drama, Xanthi şi Evros, turism maritim în Kavala, Rodopi şi Evros, habitate extrem de interesante găsindu-se în Xanthi şi Evros.
Oamenii
Importante sunt şi oraşele, casele, cultura pe care o întâlneşti la tot pasul şi în special oamenii. Aceştia îşi păstrează cu multă demnitate tradiţiile, cultura şi locurile, abordând optimism deşi de-a lungul timpului au suferit numeroase vicisitudini. MulţI au fost mutaţi şi strămutaţi, alţi sunt turci aduşi aici din vremea în care Grecia era ocupată iar regiunea era în imediata apropiere a Turciei. Totuşi aici oamenii sunt fără excepţie foarte prietenoşi şi primitori. Se înţeleg şi se respectă între ei iar, ce este mai important, sunt extrem de responsabili.
Responsabili faţă de locuri – terenuri, şi păduri (nu se observă nici un fel de tăieri), faună, floră, tradiţii: religie, obiceiuri, port, muzică. Ecologia este la loc de cinste.
Oraşele
În fiecare oraş există un muzeu arheologic. Tinerii sunt dinamici şi împânzesc serile străzile, magazinele şi locurile de distracţii. Cultura se regăseşte la tot pasul. Ca exemple elocvente sunt Xanthi şi Drama. În Drama tinerii au realizat numeroase grafitti de bun gust şi au decorat copacii într-un mod foarte original.
Pe de altă parte sunt locuri, în special insule, care au fost nominalizate ca fiind în topul destinaţiilor turistice. Familii europene sau americane au decis să îşi construiască aici o casă sau să cumpere şi să trăiască în acestă ţară. Multe din casele de aici sunt vopsite în culori puternice în contrast, ceea ce oferă o ambianţă estivală.
Abundenţa florilor precum şi străzile pietruite şi foarte înguste adaugă un şarm desăvârşit. Printre aceste se numără insula Paros, Kos şi, bineînţeles, Santorini.
Capitala Atena are farmecul ei, alt oraş mai mare de vizitat fiind Salonic.
Casele şi arhitectura
în Regiunea Macedoniei de Est şi a Traciei s-a construit foarte mult, ca de altfel în toată Grecia. Casele vechi sunt mai rare, dar în marea lor majoritate sunt renovate. Aastfel încât pe oriunde drumul te duce ai acea senzaţie de nou şi proaspăt. În unele sate se mai păstrează zone extrem de pitoreşti, acesta fiind dat în primul rând de casele văruite. Deşi s-a construit mult, casele păstrează o unitate arhitecturală, acest fapt neaducând nicidecum o uniformitate.
În oraşe ca Xanthi sau Komotini se întâlnesc şi case construite în alt stil (neoclasic), mai aristocratic şi păstrând note specifice arhitecturii antice.
Sunt îndeobşte casele celor care se ocupau în trecut cu tutunul. Pe aici trecea cel mai important drum al tutunului care lega Asia de Europa.
Desigur, în oraşele mari, precum Atena sau Salonic se întâlnesc case şi clădiri în stilurile consacrate din Europa, neoclasic, Art Nouveau sau Art Deco.
Specificul architectural al caselor tradiţionale greceşti
Casa tradițională din Macedonia este denumită “platimetopi” datorită fațadei ei foarte lungi în raport cu adâncimea ei. Era vorba de o construcție cu etaj, în care parterul era ocupat de animalele domestice din gospodărie precum şi de spațiile de depozitare.
Zona de locuit era la etaj şi era reprezentată de o încăpere principală, de dimensiuni mari. Aici se reunea familia. Încăperea avea deschideri largi în față, spre o terasă (sau mai modern, verandă), care dădea spre partea din faţă a casei. În afara acestei încăperi mari, etajul se putea împărți în continuare în încăperi mai mici. Alteori aceste mici încăperi erau adosate, extinzîndu-se peste linia instituită de parter, formînd în acest caz așa numitele sacnisi. În ţara noastră se numeau sagnasii sau sacnasiu din turcă. Soluţia a fost preluată de arhitectura modernă, sub denumirea de bovindou.
Bucătăria și camerele de dormit se regăseau de obicei, separat, în curte. Pereții erau construiți cu piatră din regiune, ajungînd până la o grosime de 1 m.
Pe pereți se aplica un strat gros de lut cu paie, ca termoizolaţie, atât la cădurile toride cât şi la frigul din timpul iernii. Acoperișul era din lemn și piatră.
Stilul cicladic
Stilul cycladic reprezintă unul dintre cele mai tipice exemple ale arhitecturii verniculare. A apărut din nevoia de apărare faţă de topografia dură şi clima insulelor Ciclade. Practic, din nevoia de a crea un adăpost împotriva vânturilor aspre din tot timpul anului, soarelui puternic şi umidității, care provine de la marea care îmbracă uscatul din toate părțile. Toate acestea au dus la caracteristicile de bază ale stilului cicladic, fiecare element răspunzând unei necesități diferite. Toate deschiderile strâmte, spre exemplu, apară astfel evident de vânturile iernii și de lumina extrem de puternică din timpul verii.
Stratul gros de var, alb ca laptele, care conferă clădirilor din Ciclade tipicul culorii albe, acoperă pereții în ideea de a reflecta lumina soarelui. Pe de altă parte, originea acestui element caracteristic este găsită în anul 1938. Atunci, Metaxas a ordonat ca toate clădirile să fie date cu var alb, considerat în fapt un dezinfectant și o protecție împotriva epidemiilor. La acea vreme se răspândise o astfel de epidemie.
Arhitectura verniculară
De ajuns, se ajungea mai degrabă cu greutate pe aceste insule. Iar de aici, metodele de construcție care s-au dezvoltat au avut în vedere folosirea materialului local, găsit chiar pe propriul teren. A rezultat o metodă de construcție specifică numită “ksirolithia”. Şi anume un anumit fel de a construi cu piatră (extrasă din pământ) și acoperită sau nu cu tencuială.
Un alt element distinctiv al arhitecturii vernaculare este plasarea construcției în așa fel încât să urmărească forma suprafeței pe care este ridicată și, implicit, geometria ei. Un teren neregulat, cum este cel găsit în Ciclade sau în alte insule muntoase duce la constituirea unor plase ramificate de străzi și ulițe strâmte. Acestea contribuiau și la o protecție vizavi de pirați.
Pantele pe care erau ridicate multe din așezările acestea fac să se folosească acoperișul uneia din clădiri drept terasă pentru clădirea construită deasupra.
Stilul neoclasic
Casele (vilele) aristocratice greceşti şi construcţiile din timpurile antice erau dominate de rigoare, sobrietate şi unitate. Nelipsitele coloane imprimau un aer de soliditate, ordine, unitate şi linişte. Toate aceste caracteristici au influenţat puternic societatea occidentală.
Secolele XVIII şi XIX au fost marcate în arhitectură, dar şi în arta plastică şi decorativă, prin prin revirimentul stilului clasic grecesc și roman. În arhitectură, întoarcerea la formele greco-romane se traduce prin claritate a expunerii, simplitate a structurii prin intermediul simetriei şi proporțiilor.
Cum arată o casă în stil neoclasic
Zidurile sunt masive, solide, cu coloane, toate de un caracter monumental. În planuri sunt mărginite de drepte, cu suprafețe în care toate muchiile sunt perpendiculare sau paralele cu pământul, cu ornamente simple. De la intrare se traversează o curte de onoare, care se aseamănă cu un paralelogram, unde se găsește grădina.
Poarta propriu-zisă are forma unui arc de triumf, iar la dreapta și la stânga sunt alte construcții pentru servitori și dependințe. Încăperile sunt mari, bine luminate. În planul casei se poate observa forma de bară, cu deschidere spre curte și grădină care permite o relație directă între spațiul construit și cel exterior.
A crea un ambient neoclasic inseamna a urma aceleasi principii prezente in arta grecilor si a romanilor. Şi anume armonie, echilibru, proporţii. Consola reprezenta mobila cea mai la modă în acea faza istorică, impreuna cu un mare numar de scaune, fotolii si sofale. Scaunele sunt dispuse de-a lungul pereţilor şi au spătarele drepte. Scaunele mai puţin voluminoase sunt aşezate în jurul măsuţelor din centrul camerei, fiind uşor transportabile.
Tradiţii şi ecologie
Tradiţiile şi familia sunt valorile cele mai respectate în regiunea tracică, ca de altfel în întraga Grecie. Fiind o zonă muntoasă, cu păduri, lemnul este cu precădere folosit în construcţia caselor.
Familiale sau pensiuni turistice, acestea sunt în marea majoritate cu etaj. Beneficiază şi de spaţii exterioare echilibrate cu grădini cu bogată vegetaţie mediteraneană care abundă în leandri înfloriţi. Piatra, de asemenea din abundenţă, este şi ea pe larg folosită. Uneori pentru construcţia întregii case, alteori doar pentru parter, etajul fiind din lemn. Nu trebuie uitat că în această regiune se găseşte şi cea mai importantă exploatare de marmură. Aceasta se regăseşte în numeroase edificii importante şi clădiri administrative.
Există şi cultul pentru terase, de obicei circulare, precum şi balcoane. Acoperişurile sunt din olane ceramice şi prezintă o pantă lină. Uneori, când acoperişul este drept, este realizat din piatră, şi anume ardezie. Această piatră este tăiată în fâşii subţiri astfel încât să nu pună presiune mare pe ziduri.
Ecologie
După cum am văzut, pentru construcţia şi amenajarea caselor sunt folosite practic numai materiale naturale: lemn, piatră, argilă, var.
Foarte multe case sunt dotate cu panouri solare sau voltaice. Şi nu sunt puţine cazurile în care proprietarii având livezi de măslini şi mici podgorii îşi produc singuri uleiul, vinul şi mierea, toate de calitate excepţională.
Vinul
Fiind o regiune muntoasă, aici se regăsesc cele mai multe podgorii. Nu trebuie uitat faptul că este patria lui Dionysos iar vinul de aici este vestit în întreaga lume. Podgoriile nu sunt foarte mari, însă vinul se produce cu deosebită atenţie, am putea spune cu religiozitate.
Ski în Grecia
Desigur românii merg în Grecia vara la mare. Iată un exemplu care demonstrează că acest lucru este o prejudecată. Se poate face foarte bine în Grecia şi schi, de exemplu. Mai ales că sezonul pentru acest sport nu mai este aşa departe.
Staţiunea de schi de pe muntele Falakro (la 44 km de Drama) a fost înfiinţată de Clubul Alpin din Drama. La începutul anului 2000 a fost extinsă şi renovată radical, iar drumul de accesare îmbunătăţit. Dispune de un refugiu cu facilităţi moderne, pensiune, 9 telescaune, şcoală de schi şi pistă de rezistenţă de 5000 metri. Iubitorii acestui sport pot face schi de pantă, schi de rezistenţă, snowboard sau rute cu snowmobile.
Foto: EOT, Pinterest, Anemari Constantinescu