Între drum și râu, casa St-Ignace permite locatarilor să se bucure de peisajele din jurul său, creând experiențe distincte cu scenele unice care o mărginesc.
Dezvăluind liniștit râul St. Lawrence, casa, proiectată de biroul de arhitectură Nathalie Thibodeau, permite contemplarea liniştită a naturii. Deschiderile sale creează descoperiri vizuale care îi măresc mediul și pun arhitectura în slujba peisajului.
Locaţie strategică
Situată între două centre industriale, insula St-Ignace acționează ca o escală naturală pentru localnici. Împreună cu tradițiile insulare, locuitorii săi se bucură să profite de proximitatea râului în viața lor de zi cu zi. De-a lungul unui drum mărginit de terenuri agricole și râul St. Lawrence, se găseşte casa St-Ignace.
Răsucit de-a lungul malurilor, drumul uneori face loc unor fâșii înguste de pământ amplasate între pământ și mare. Într-una dintre acestea, proiectul este în continuarea peisajul linear care îl înconjoară. Reședința oferă un loc de răgaz între două mișcări constante, una terestră și cealaltă maritimă.
Situl este separat în mod natural de drum de o serie de copaci maturi, accesul său fiind poziționat pentru a menține acest ecran natural.
Odată ce această bandă de vegetație a fost traversată și, în ciuda apropierii sale, râul rămâne ascuns de vedere. Ochii sunt direcționați în mod natural către un desiș de plopi negri datorită poziționării celor două pavilioane ale reședinței. Astfel, sosirea în zonă face posibilă evidențierea frumuseții vegetației care o ocupă fără ca aspectul să se piardă, fără intermediari, spre râu. Înapoi, poziționarea casei face posibilă maximizarea spațiilor verzi ale site-ului, în timp ce obstrucționează priveliștile directe ale cartierului.
Mașinile se găsesc în afara câmpurilor vizuale de la reședință, făcând posibilă o pauză între mișcarea constantă a vieții în aer liber și liniștea vieții private. În centrul proiectului, o terasă este utilizată ca mijloc de acces în casă și ca uniune între cele două volume construite. Ajută la încadrarea vegetației înconjurătoare în timp ce ascunde râul St. Lawrence în fundal.
O cale pentru a dezvălui râul
Intrarea în reședință este marcată de o scădere din volumul principal, creând atât un indiciu vizual, cât și un adăpost funcțional de vreme.
Adezivul din cedru canelat, de culoare închisă, marchează intrarea în reședință, extinzându-se din exterior în interior pentru a cuprinde și a distinge diferite spaţii. Invitați în mod natural de un spaţiu mare în sufragerie, vizitatorii dau peste o vedere îngustă care dezvăluie râul în fundal. Acesta este modul în care casa dezvăluie ușor peisajul care o înconjoară, atrăgând atenția și pregătind inconștient vizitatorul pentru spectacolul care va urma. Prin intrarea în zona deschisă pe două etaje, râul va fi apreciat în toată amploarea sa.
Ferestrele feroviare generoase fac mai mult decât încadrarea peisajului, îl lasă să se verse în casă permițându-i să aprecieze imensitatea acestuia. Plafoanele clare și absența pereților despărțitori amplifică această senzație de spațiu și amploare. În dialog cu râul, fereastra din sufragerie precum și amenajarea minimalistă interioară permit aprecierea unui peisaj la o scară diferită, axat pe proximitate precum și caracteristicile unice ale vegetației. Aceste două deschideri exterioare, amplasate de ambele părți ale spațiului, permit o comuniune cu peisajele din jurul reședinței.
Măriți peisajele!
Fiecare terasă în aer liber va permite să vă bucurați de peisajele din jur în felul lor. Cel care se învecinează cu camera de zi este reorientat pe site, fiind astfel mai intim și izolat. Cel de lângă sufragerie și bucătărie expune râul St. Lawrence în toată amploarea sa. Permite viziunea finală, fără distrageri, asupra mișcării constante a acestei căi maritime.
În ciuda poziționării lor pe ambele părți ale pavilionului principal, transparența volumului permite fiecăruia să profite de calitățile celuilalt, păstrându-și în același timp identitatea unică.
Acoperiri exterioare
Reședința este acoperită de lamele de cedru de două nuanțe distincte. Primele sunt canelate și întunecate. Ele se găsesc atât în interior, cât și așezate la exterior, vor să fie pielea clădirii, învelișul interior al acesteia.
A doua lamelă acționează ca o carcasă exterioară cu o grosime excesivă. Un set de lățimi diferite permite texturarea plicului la întâmplare, amintind de verticalitatea copacilor vecini. Fabricate din cedru, cele două materiale vor evolua de-a lungul anilor, încet, ca niște bărci care alunecă pe râu.
Al doilea pavilion găzduiește atelierul unui artist, este acoperit de lamele întunecate, ca și când, pentru a se exprima liber în maniera unui artist, a fost necesar să se elimine toate protecțiile care îl acoperă.
Material realizat cu sprijinul V2COM
Foto: : Maxime Brouillet