Construita in 1852 in stil neogotic, această casă cu aspect de castel, are nu numai o mare valoare estetică, dar în special o poveste excepţională, Unirea Principatelor Române fiind extrem de legată chiar de această casă.
În această casă Cuza a fost adapostit înainte de unirea din 1859, pentru a nu-l găsi asasinii care erau pe urmele sale. Aici se desfăşurau întrunirile în care a fost hotărâtă alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn și în Muntenia, după ce urma să fie ales în Moldova Aici s-a discutat si s-a pus la cale unirea!
O casă care poartă o importantă pagină din istoria noastră
O străduță mică în spatele Parcului Carol, ca multe altele din zonă păstrează aspectul Bucureștiului de dinainte. Este una dintre zonele orașului vechi care au scăpat de demolările ceaușiste, probabil şi din cauză că nu este foarte expusă vederii trecătorilor ca în cazul celor din centrul oraşului. În apropiere se găseşte frumoasa casă Bozianu, încărcată de istorie.
Casa, în stil neogotic, a aparținut lui Constantin Bosianu, primul decan al Facultății de Drept din București. Arhitectul casei este Luigi Lipizer care a construit-o între anii 1853 și 1859 pe moșia proprietarului, plasată pe Dealul Filaret în zona viilor Patriarhiei, deoarece la vreamea aceea Parcul Carol nu exista încă.
Constantin Bosianu provenit dintr-o familie boierească, a fost unul dintre marii susținători ai lui Alexandru Ioan Cuza. A ocupat numeroase funcții în conducerea noului stat român (premier al României, director al Ministerului Justiției şi decan al Facultăţii de Drept din Bucureşti) și în 1879 ajunge să fie primit ca membru în Academia Română.
În această casă s-a pregătit, în secret, actul Unirii de la 1859. Înaintea alegerilor din 24 ianuarie, se pare că însuşi domnitorul Cuza a fost găzduit în vila Bosianu, singura care-i putea garanta siguranță, atât prin turnul înalt de observație și prin trupele de arnãuți care înconjurau casa, cât mai ales datorită încrederii de care se bucura proprietarul. Zona în care se găseşte casa este plasată după coama dealui pe care se găseşte parcul.
Imobilul a devenit reședința președintelui Consiliului de miniștri ai României pe durata guvernului Bosianu în anul 1865. Se pare că din acea perioadă a fost creată frumoasa bibliotecă existentă și acum în imobil. După moartea proprietarului clădirea a fost preluată de stat și a ajuns în cele din urmă în patrimoniul Institutului Meteorologic. Până la construirea pavilioanelor speciale pentru Institutul Meteorologic, Casa Bosianu i-a servit drept sediu iar în prezent clădirea aparţine de ansamblul Observatorului Astronomic Bosianu. Aici se găseşte acum cea mai mare bibliotecă de astronomie din ţară.
Deşi clădirea are o structură de rezistenţă solidă, vechimea ei de aproape 170 de ani şi trecerea prin cutremurele din 1941 şi 1977 au necesitat lucrări de restaurare care s-au efectuat în anul 1992 de către arhitectul Octav Dimitriu.
Casa Bozianu se poate vizita
Deşi este o clădire specială (nu sunt prea multe de acest fel în Bucureşti) şi cu mare însemnătate istorică, casa Bozianu nu este muzeu. În acelaşi timp, este destul de ascunsă privirilor din cauza vegetaţiei bogate a parcului.
Totuşi casa Bozianu poate fi vizitată şi, în plus, vizitatorii se pot bucura de un tur ghidat de istoricul de aici, foarte bine documentat şi care povesteşte o mulţime de lucruri, unele destul de puţin cunoscute. Pentru turul ghidat, recomandarea este de a fi organizat un grup de vizitatori care se va anunţa pe contactul de pe www.astro.ro.
Oricum, vizitatorii se vor putea bucura, în afară de această casă istorică, de Parcul Carol, cu arborii săi seculari precum şi de alte lucruri minunate care se găsesc aici: Fântâna Cantacuzino, Arenele Romane, statuile giganţilor realizate de Paciurea, modernul mausoleu, Muzeul Tehnic, Fântâna Horoscop, etc.
Arhitectură: clădire în stil neoclasic
Celebrul arhitect Luigi-Ludovic Lipizer, cel care a ridicat și Casa Librecht-Filipescu, a fost ales pentru realizarea construcției neogotice. Stilul se recunoaşte imediat după masivitate şi înălţimea construcţiei (ţinând seamă de locul şi anul construcţiei) şi turnurile cu creneluri. Arhitectul a înfrumusețat clădirea cu decoraţiuni şi detalii în formă de Steaua lui David la uși.
Încăperile sunt octogonale și iar la intrare se găseşte o maiestuoasă scară din piatră. Foarte interesante sunt obloanele de la ferestre, acestea fiind cu tăblii şi plasate la interior.
Duşumeaua este din parchet iar ca mobilier se disting bibliotecile din lemn masiv cu o formă mai ciudată, mai ascuţită spre partea superioară. Acestea se regăsesc practic în fiecare sală, căci încăperile au această înfăţişare.
Arhitectura medievală de tip occidental, prezentă în peisajul autohton
În prima jumătate a secolului al XIX-lea sunt chemaţi în ţară nenumăraţi ingineri, arhitecţi şi horticultori austrieci, nemţi, elveţieni, francezi, acest lucru întâmplându-se cu mai mare intensitate după Unire, când se costată un avânt de progres. Luigi/Ludovic Lipizer, soseşte către sfârşitul domniei lui Barbu D. Ştirbey (1849-1856) din spaţiul Imperiului Austriac originea sa fiind dalmată), activitatea sa fiind documentată în ţară pe o perioadă destul de scurtă: 1856-1862. Lui Lipizer îi sunt atribuite în Bucureşti cu certitudine două imobile neogotice, existente şi astăzi, casa din strada Stelea Spătarul nr. 10 (casa proprie) şi Casa Librecht-Filipescu de pe strada Dionisie Lupu nr. 46. Prin comparaţii stilistice cu acestea, s-a inclus şi casa Bosianu.
Găsim arhitectură medievală de tip occidental în peisajul autohton? Categoric da! Însă, în afară de spaţiul transilvănean, influenţat major chiar în tipul de cultură occidental, în centrele oraşelor de aici regăsindu-se cel mai adesea catedrale şi biserici în stil gotic (Cluj, Sibiu, Mediaș, Sighișoara, Brașov, Sebeș, Bistrița, Reghin etc), în alte zone, cum este şi Bucureştiul, regăsim stilul gotic sau elemente din acest stil (ancadramenete de ferestre, portaluri şi chiar decoraţiuni de tip rozetă) în cazul unor clădiri gen castel sau palat realizate în stil eclectic, aşa cum este obiceiul locului.
Prezenţa stilului medieval de tip occidental completează în mod fericit peisajul architectural autohton, adăugând o notă specială de istorie în acest spaţiu, caracterizat de prezenţa unei multitudini de stiluri.aceasta mai cu seamă în Bucureşti, unde, datorită istoriei sale relativ tinere elementul medieval este destul de restrâns.
Întâlnite în special la construcţiile de tip palat sau castel caracteristicile arhitecturii medievale de tip occidental se disting prin masivitatea dată de materialul de construcţie – piatra , precum şi prin parterul înalt, turnurile de observaţie cu creneluri, În Capitală sunt câteva clădiri în stil neogotic – Casa Universitarilor (Librecht-Filipescu), Palatal Kreţulescu dar cea mai renumită este Caru’ cu Bere. O casă mai puţin cunoscută, dar care întruneşte toate caracteristicile stilului neogotic, este Casa Bozianu.
Foto: Ion Diamandi