În zona Piaţa Amzei nu poate să nu te surprindă diversitatea de stiluri. Cum Bucureştiul se caracterizează chiar prin acest stil eclectic care se manifestă atât în diversitatea de stiluri a clădirilor cât şi în cazul uneia singure, Piaţa Amzei este probabil exemplul cel mai elocvent. Fiind o zonă centrală în apropiere de Calea Victoriei şi Piaţa Romană, aici şi-au construit case multe familii bogate precum şi importante personalităţi din viaţa politică, economică şi artistică. Astfel, întâlnim case în stil neoromânesc, cum este casa lui Ionel I. C. Brătianu (Aşezămintele Brătianu), barocul (blocul Miţa Biciclista şi Biseria Amzei), Art-Deco (clădiriea Societăţii Naţionale de Crucea Roşie şi cea a Direcţiei Generale de Impozite şi Taxe Locale a Sectorului 1), case private în stil maur, etc.
Pentru a întregii această diversitate, nu putea lipsi stilul neogotic, iar elemente ale acestui stil se regăsesc în cazul Casei Oteteleşanu.
Clădirea din zona Amzei
Clădirea din str. Biserica Amzei nr. 21-23, fosta Casă Oteteleşanu a fost construită în stil eclectic cu elemente neogotice în anul 1890.
Interiorul, realizat în stil neoclasic, este foarte înalt şi încărcat. Foarte spectaculoase sunt tavanele cu picturi, precum şi cele casetate, stucaturile, basoreliefurile, ornamentele în stil baroc, luminatorul. Dacă din exterior clădirea apare ca un castel datorită elementelor neogotice, sala principală a interioruui seamănă mai degrabă cu o sală de palat.
Ca orice clădire în stil neogotic, Casa Oteteleşanu se distinge prin masivitatea sa, parterul înalt, ancadramentele ferestrelor, prezenţa pietrei în construcţie, formele ogivale precum şi prin elementele metalice din partea superioară a acoperişului, asemănătoare cu cele de pe castelele medievale occidentale.
Intrarea principală, din strada Amzei, este masivă şi impunătoare, cu scări din piatră. În faţa intrării o terasă din piatră precede uşii de intrare. Curtea nu are dimensiuni foarte mari dar în faţa intrării din piatră se află un mic bazin cu apă.
Intrarea secundară, plasată lateral, este o adevărată operă de artă. Înalta uşă din lemn masiv poartă sculpturi bogate şi este încadrată de suprafeţe de piatră, la rândul lor cu sculpturi. Pe uşa din lemn se disting elementele neogotice.
Interesante decoraţii exterioare specifice castelelor medievale se regăsesc la această intrare din care se păşeşte pe scări elegante din marmură încadrate de decoraţiuni luxoase în fastuoasa sală principală.
Sala principală
După cum se poate vedea din fotografii, sala principală, unde se dădeau adevărate baluri, este cu adevărat fastuoasă, prin bogatele decoraţii, finisajele excepţionale şi în special prin faptul că decoraţiile şi mari suprafeţe de pereţi sunt aurite.
Chiar dacă se întâlnesc şi aici elemente neogotice ambianţa generală aduce cu cea a palatelor stil Ludovic al XV-lea, Picturile de pe pereţi, oglinzile de dimensiuni mari, luminatorul generos şi ornamentele arhitecturale de interior în consolă în stil baroc sunt responsabile de această ambianţă.
Într-o firidă situată în perete la înălţime se regăsesc alături de ornamente florale din lemn nobil statui animale din acelaşi lemn în stil neogotic, La o privire mai atentă se disting vulturi cu panopli.
La rândul său, într-o lojă, alături de basoreliefuri poleite, console cu frunze de acant şi ornamente repetitive cu ove şi lauri, deasemenea poleite, apar elementele baroce, sculpturi de îngeraşi.
Din păcate, clădirea este acum în stare precară, fapt ce apare foarte pregnant la interior, unde splendidele decoraţii sunt lăsate în paragină. În urmă cu câţiv ani era un club cu mese de billiard. Apoi, circa doi ani de zile clădirea a fost închisă şi erau semne că ar intra într-un process de renovare, aşa cum ar fi cazul pentru o astfel de clădire istorică cu însemnate valenţe arhitecturale.
De curând, clădirea a fost deschisă, aici este London Club, mesele de biliard rămânând în continuare. Nici urmă, însă, de renovare.
Familia şi casele Oteteleşanu
Familia Oteteleşanu a fost una de boieri de viță veche, mari proprietari, oameni politici. Ioan (Iancu) Oteteleşanu a fost mare bogătaş, concesioarul exploatării salinelor statului, ministru al Comerţului şi de Finanţe.
Conu Iancu, cum i se spunea, ridicase mai multe case, foarte cunoscută fiind cea de pe Podul Mogoşoaia (Calea Victoriei), locul în care se dădeau baluri cu mult fast.
Se pare că tot ce avea Bucureștiul mai elegant, mai frumos, mai spiritual, se aduna în această casă primitoare. Este descrisă cu odăi fastuoase, policandre cu sute de lumânări, mese de mahon, fotolii aurite, colțuri discrete ocrotite de palmieri. Celebră a fost şi terasa Oteteleşanu, pe locul acesteia fiind construite Palatul Telefoanelor şi Teatrul Naţional.
Foto: Ion Diamandi