Azi o stradă pitorescă și liniștită cu parfum arhaic, destul de puțin cunoscută de cei mai mulți bucureștenii de azi, Calea Șerban Vodă a fost în trecut una dintre arterele importante ale orașului.
Numită în trecut Podul Șerban –Vodă sau Podul Belicului este drumul care duce spre sud, legând Bucureștiul de Giurgiu și de Dunăre și mai departe la Istanbul. Importanța sa se datora faptului ca pe aici veneau veștile și solii de la sultan, alaiurile domnilor proaspăt încoronați sau cei care anunțau condamnarea.
Imagine de arhivă. Monica Andrei publică în ziarul Metropolis un articol în care susține că această parte a Căii Șerban Vodă ar fi fost sursa de inspirație pentru piesa O noapre furtunoasă de I. L. Caragiale. https://www.ziarulmetropolis.ro/ultima-noapte-furtunoasa-a-lui-caragiale-in-povestea-unei-strazi-calea-serban-voda/
Scurtă istorie
În trecut strada începea în colțul de sud al Curții Domnești, la Poarta de jos și mergea, pe lângă Dâmbovița spre biserica Mănăstii Radu Vodă, trecea Dâmbovița, continua spre sud, spre Giurgiu. În 1776, Alexandru-Vodă Ipsilanti zidește pe acest pod un han pentru turcii, pașalele, emirii și mulțimea de slujbași care veneau din capitala Imperiului Otoman, așezământ numit – Casele Beilicului. Putem presupune că în 1877 când o serie de străzi (poduri) sunt redenumite (Calea Victoriei, Calea Rahovei, Calea Plevnei), vechiul drum își pierduse deja din importanță, fiindcă rămâne cu același nume, fiind una dintre puținele străzi ale Bucureștiului care și-a avut același numele timp de 300 de ani.
Calea Șerban Vodă există și azi ca o stradă îngustă și întortocheată care începe acum în spatele blocurilor faraonice care au remodelat Piața Unirii. Pierdută în spatele blocurilor de pe Bulevardul Cantemir, arteră largă ce continuă axa nord – sud a Bucureștiului și care a preluat o parte din funcțiile vechiului pod, îngustă până ajunge în spatele Liceul Gheorghe Șincai, traversează bulevardul Mărășeşti, se încovoaie de mai multe ori pâna la Eroii Revoluției, unde drumul se bifurcă în Șoseaua Giurgiului și Șoseaua Olteniței. Circulaţia maşinilor este destul de liniştită, nu numai datorită îngustimii sale ci prin faptul că în paralel şi la mică distanţă este noua Magistrală care preia aproape în totalitate fluxul. de vehicole. Până la Liceul GH. Şincai, nici un autobuz şi nici un tramvai nu circulă pe Calea Şerban Vodă. Interesant este că până aproape de 1970 artera era traversată de trenul mărfar care prelua vite din Gara Filaret, străbătea Parcul Carol şi apoi prin strada Lânăriei (care intersecta Calea Şerban Vodă) ajungea la abator.
Pe anumite segmente și-a păstrat ceva din aerul fanariot, altele poartă semnele ruinei, în timp ce după intersecția cu Mărășești devine o strada cu aer de mahala. Unele clădiri istorice au dispărut complet şi se mai ştie puţin despre ele, cum este şi cazul Caselor (Hanul) Beilicului. Alte zone şi-au schimbat complet înfăţişarea. Imediat după clădirea Liceului Gheorghe Şincai (de unde artera se lărgeşte) se găsea Cociocul, o zonă de stepă goală, rău famată, cu un deal dar şi o parte mlăştinoasă, în care erau câteva cocioabe locuite de ţigani care se îndeletniceau cu creşterea oilor. La începutul anilor ’70 aici a fost amenajat frumosul parc Tineretului, unde se găseşte un lac dar şi clădiri importante, cum este Sala Polivalentă.
În mod aproape magic, pe această veche arteră (încă) găsim câteva clădiri foarte vechi, de importanță istorică, ceea ce face ca o plimbare pe Șerban Vodă să fie o călătorie în timp, în ciuda intervențiilor majore din apropiere.
Importanța vechii artere este dovedită și de faptul că în Materiale de Istorie și Muzeografie XXVIII se vorbește despre o baie publică, existenă pe Podul Șerban Vodă încă din secolul al XVI lea, edificiu se afla în apropiere de Podul lui Șerban Vodă, adică pe porțiunea azi dispărută a străzii.
Încă din secolul al XVII-lea pe această stradă au fost numeroase cafenele și cârciumi. Azi numărul lor este redus. Imaginea înfățișează un restaurant amenajat într-o casă de la sfârșitul sec al XIX-lea
În secolul al XVIII-lea când moda cafenelelor orientale ajunsese la București pe Calea Șerban Vodă existau numeroase cafenele, simigerii (unde se servea şi bragă) şi bodegi. Azi și numărul lor mai mic decât pe alte artere, aceasta fiind o dovadă a scăderii importanței arterei. Simigeriile au dispărut total după 1970.
Text şi foto: Maria Alexe