Acoperișul este unul dintre esențialele elemente structurale ale aproape oricărei construcții. Este cel care protejeaza şi care,în acelaşi timp, oferă confort şi stabilitate, având o pondere mare din volumetria casei. Este elementul care permite unui spațiu delimitat să se transforme într-unul care se simte protejat. De aceea, trebuie să i se acorde o importanţă maximă în momentul construirii unei case.
Strâns legat de condițiile climatice ale contextului, variațiile acoperișului în designul estetic și structural au permis arhitecților să-și satisfacă din ce în ce mai mult preocupările stilistice pentru a transforma acoperișul nu numai în elementul de închidere și protecție a climei, ci şi într-o trăsătură care dă caracter şi care conferă identitate – mai ales când acoperișul devine un perete.
Alegerea învelitorii, a materialului, se face în funcţie de numeroase criterii, dintre care amintim: panta acoperişului, stilul casei (clasic, rustic sau modern), tipul construcţiei (nouă sau veche, în curs de renovare). În cazul în care este vorba despre renovarea unui imobil vechi, specialiştii recomandă de a se merge pe acelaşi tip de învelitoare, înlocuindu-se, eventual, doar elementele/părţile defecte.
Panta acoperişului (unghiul dintre planul acoperişului şi planul orizontal) reprezintă o caracteristică determinantă pentru aspectul şi masa întregii construcţii, dar şi un element esenţial, care trebuie să fie luat în vedere atunci când se alege învelitoarea. Aceasta este elementul de protecţie al acoperişului, care poate fi realizată din numeroase tipuri de materiale, cum ar fi: diverse ceramici, beton, lemn şi stuf, carton bitumat. Foarte des utilizate sunt prefabricatele din fibră de sticlă şi elementele din metal, precum tabla zincată sau tabla galvanizată din aluminiu ori cupru. Aceste din urmă materiale, încorporând şi noi inovaţii, câştigă teren în ultima perioadă de timp.
În alegerea acoperişului cântareşte mult şi rezistenţa acestuia la intemperii – vânt, ploaie, grindină, zapadă, gheaţă, cicluri îngheţ-dezgheţ –, la radiaţiile UV, care pot produce pierderea culorii, la ploile acide, la materialele alkaline (excrementele păsărilor) etc. Alte aspecte care nu trebuie trecute cu vederea sunt varietatea de modele şi culori care se potrivesc diferitelor stiluri şi garanţia oferită, care are o importanţă capital.
Tipuri de învelitori
Există numeroase tipuri de învelitori, printre cele mai folosite în ţara noastră numărându-se ţiglele metalice, din beton şi ceramice, şindrila bituminoasă şi rulourile metalice.
De asemenea, pe lista preferinţelor se găsesc soluţii tradiţionale precum şindrila din lemn şi rulourile din stuf. Pentru a face alegerea corectă la construirea unei case, este bine să se cunoască toate avantajele şi dezavantajele acestor tipuri de învelitori.
Ţigla ceramică
Folosită din cele mai vechi timpuri, argila are o serie de calităţi: rezistă la efectele mediului înconjurator, la radiaţiile UV (ţiglele ceramice nu se decolorează), la acizi (ploi acide), la materialele alcaline (excremente de pasari), la căldură, incendii şi îngheţ, prezintă o rezistenţă mecanică ridicată (grindină, greutatea zăpezii), nu se sparge şi nu se rupe. ţiglele ceramice sunt produse naturale, fără aditivi chimici, finisate în culori naturale. Ţigla ceramică este şi soluţia clasică pentru un acoperiş înclinat.
Țigla metalică
Este varianta mai puțin costisitoare a celei ceramice. Țigla metalică este fabricată din oțel zincat la cald. Materialul acesta are o grosime cuprinsă între 0,4 și 0,6 cm și pe ambele fețe are un sistem multistrat de protecție împotriva coroziunii, iar pe partea superioară e aplicat un strat de protecție a pigmentului de culoare la acțiunea razelor ultraviolete.
Țigla metalică este cea mai bine vândută învelitoare în momentul de faţă, fiind şi cea mai ieftină soluţie. Trebuie ştiut însă că cel mai mic preţ, de exemplu pentru grosimea de 0,4, înseamnă şi neajunsuri privind durata, deformări şi stricăciuni posibile. Un avantaj îl constituie faptul că este foarte ușoară în comparație cu țigla ceramică. Acest lucru înseamnă scăderea costurilor în ceea ce privește realizarea structurii de rezistență a casei. Întreținerea este foarte simplă, fiind nevoie doar de o verificare periodică. La capitolul dezavantaje, trebuie menționat faptul că nu are o durabilitate la fel de mare ca și țigla ceramică, iar procesul de fabricație nu este tocmai ecologic. Este de semnalat însă faptul că gama soluţiilor s-a diversificat la modele cât şi la culori, fiind oferite, de exemplu, tablă cutată cu profil cu unghiuri apropiate de 90 de grade, modele care se pretează stilului mediteranean, deasemenea soluţii premium.
O nouă tendinţă: acoperișuri care devin și pereți
Este cunoscut faptul că un acoperiş înclinat oferă mai multe posibilităţi de scurgere a apei provenite din ploi şi zăpezi faţă de un acoperiş plat. De aceea soluţia este recomandată în zonele umede, mai ales în cele muntoase.
Pe de altă parte, acoperişul înclinat oferă arhitecţilor o plajă mult mai largă de soluţii care aduc un aport substanţial în designul construcţiei, acestea căpătând un grad de spectaculozitate net superior.
O nouă tendinţă în proiectele de case o reprezintă cea în care acoperișul completează fațada, delimitând nu doar interiorul în sens vertical, ci și în cel orizontal.
În acest caz şi arhitectura interiorului capătă noi valenţe iar designul de interior se poate realiza deasemenea în variante interesante şi originale.
Deseori, părţi din pereţi sunt înlocuite de deschiderile vitrate. Se observă deasemenea şi cum formele originare ale lucarnelor se modifică radical, schimbându-se astfel şi arhitectura întregii construcţii.
Foto: ArchDaily