Am în faţă un articol din ziarul Libertatea, semnat de Marina Dohi din data de 4 martie 1999. Desigur era la 22 de ani de la cutremurul din 1977 şi scopul era bineînţeles un semnal de alarmă vis a vis de numeroasele imobile din Capitală care prezentau un risc mare în caz de cutremur. În preambul era specificat faptul că în 1977 au fost avariate 32 900 de imobile, unele s-au prăbuşit complet iar 1570 de bucureşteni şi-au pierdut viaţa. Se prezenta şi o listă de 91 de imobile din Bucureşti cu risc mare în caz de cutremur.
Incapacitatea administraţiei locale privind consolidarea imobilelor
A trecut de atunci o altă serie, de 24 de ani, de la publicarea acelui articol, iar cutremurile din ţară şi în special cele dezastroasele din Turcia au condus la repunerea pe tapet a problemei consolidărilor imobilelor cu probleme. Oricine poate constata că astăzi situaţia este mult mai gravă iar o analiză a listei menţionate va releva un grad extrem de mic de cazuri rezolvate.
Mai este şi un alt aspect, o schimbare majoră faţă de situaţia de acum 24 de ani. A apărut un număr extrem de mare de imobile părăsite, multe cu valoare arhitecturală şi care se află situate în chiar centrul oraşului. Cum s-a ajuns la această situaţie dezastruoasă care pare să continue şi chiar să se extindă? Ca răspuns, vom da un singur exemplu, dar care poate fi relevant. Este vorba despre imobilul având adresa strada Pictor Ştefan Luchian numărul 12.
Este un bloc tip condominium, cu multe apartamente în plin centrul oraşului, construit spre sfârşitul anilor ’30, în stil modernist, cam cum se ridicau imobilele în acea perioadă în capitală. Apartamentele au fost naţionalizate şi cumpărate de chiriaşi începând cu anul 1996 când legea a permis. Bineînţeles, după cutremurul din 1977 administraţia locală prin ICRAL-ul de sector nu a întreprins nici un fel de măsuri de consolidare, deşi construcţia a avut de suferit. Prin încasarea chiriilor statul era obligat ca o parte din aceşti bani să fie folosiţi pentru reparaţii. Totuşi după schimbarea regimului, primăria a întreprins ceva. Imobilele construite înainte de 1940 (care au înfruntat deci două cutremure majore) au fost expertizate.
Rezultatele nu au fost însă comunicate locatarilor (chiriaşi sau proprietari) iar apoi apartamentele au fost vândute, ţinându-se ascuns faptul că obiectul vândut avea vicii, în speţă structura de rezistenţă compromisă iar imobilul avea risc seismic. Iată că prin acea lege nu numai că proprietarii au fost deposedaţi dar şi mulţi chiriaşi cumpărători au fost practic excrocaţi. Nici un contract de vânzare cumpărare nu specifica starea imobilului, în speţă că avea structura de rezistenţă şubredă.
Totuşi, după mai mulţi ani, mai mulţi locatari au relevat faptul că nu numai că imobilul începuse să arate jalnic dar locuirea în imobil devenea periculoasă. Este de remarcat şi faptul că la parterul blocului funcţiona şi o galerie de artă.
Cererea locatarilor de expertizare a clădirii s-a rezolvat extrem de simplu (primăria s-a angajat că face aceste expertize gratuit). Imobilul a fost încadrat automat în clasa I de risc seismic iar locatarii au fost mai mult sau mai puţin obligaţi să semneze contracte de consolidare a clădirii cu primăria capitalei. Aceasta chiar în situaţia în care unii proprietari nu erau de acord cu consolidarea s-au făcut presiuni şi chiar ameninţări. Menţionăm acest lucru deoarece primăria motivează numărul mic al consolidărilor prin lipsa de consens a proprietarilor. Oricum în prezent şi această problemă este înlăturată printr-o lege nouă.
Cum se realizează consolidarea
Deşi astăzi sunt multe soluţii de consolidare, constructorii de la noi aplică o singură metodă, întreaga clădire se îmbracă cu beton. Practic construcţia se reconstruieşte din nou. Locatarii trebuie să elibereze de obiecte locuinţa şi să o părăsească. Statul le oferă o locuinţă, dar trebuie să plătească chirie, la un nivel mai scăzut faţă de cel al pieţei dar totuşi sume apreciabile. În cazul de faţă, pentru un apartament de 4 camere, suma de plătit conform contractului se ridica la peste 40 000 de euro. Prin lege statul asigură plata dobânzii în eventualitatea unui împrumut pentru achitarea obligaţiilor contractuale. În situaţia în care venitul pe fiecare membru al familiei se situează sub o anumită limită, întreaga sumă este suportată de stat.
Blocul din strada Pictor Luchian nr. 12. Foto anul 2012
Dar chiar în cazul de faţă unii proprietari erau în situaţia de a plăti întreaga sumă deşi peste puţin timp (un an) deveneau pensionari şi venitul se situa sub nivelul menţionat. Deasemenea este de notat că după realizarea lucrărilor de consolidare, toate finisajele din interior sunt distruseastfel că proprietarii vor trebui să suporte din nou sume considerabile pentru amenajarea locuinţei care acum este la “roşu”.
Contractele au fost semnate în anul 2012 iar autorizaţia de construire s-a emis în anul 2014. Înaintea Crăciunului din acel an locatarii au fost somaţi să părăsească de urgenţă clădirea şi câteva schele au fost montate. Conform contractului, lucrările trebuiau terminate în anul 2015.
Toată lumea ştie ce înseamnă un mutat. Mulţi locatari nu au putut să îşi mute toate lucrurile pe care le-au lăsat în lăzi încuiate. Dar după nu mult timp, schelele au dispărut iar unii proprietari care s-au întors după lucrurile lăsate au găsit lăzile sparte şi goale…
Apare o geană de speranţă, dar totul e degeaba
Nimic nu s-a mai întîmplat ani de zile în afară de continuarea degradării construcţiei şi câteva geamuri sparte prin care intră ploaia şi ninsoarea în interiorul apartamentelor.
Dar iată că apare o speranţă! Blocul apare pe lista imobilelor care se vor consolida, aprobată de Dna Firea, Primarul General al Capitalei din acel moment.
Conform afişajului, care încă mai există pe clădire, lucrările de consolidare ar fi trebuit să înceapă în anul 2020 şi să se termine în anul 2022. După cum se poate observa din fotografii, suntem în anul 2023 şi nici vorbă de şantier pe strada Pictor Luchian numărul 12. Nici urmă de schele sau de muncitori. Proprietarii stau în continuare cu chirie în alte locuinţe şi fără speranţă deşi avem un alt primar care a promis şi el multe, la rândul lui. Dar oare câte astfel de situaţii sunt în Bucureşti şi chiar în toată ţara?
Foto: Ion Diamandi