Mergând pe Calea Moşilor, casa de la numărul 103 nu are nimic special. Atrage atenţia doar prin afişul pus pe poarta veche din fier forjat, care interzice staţionarea maşinilor. De altfel, trotuarul este foarte îngust iar linia de tramvai este foarte aproape de bordură.
Casa este foarte asemănătoare multor alte case de pe această arteră: sunt case vechi parter cu ferestre înalte, construite înainte de Primul Război Mondial, cu faţada laterală direct la stradă şi intrarea din curte. Casele de aici par uitate de timp, nu sunt renovate şi poate de aceea, cea despre care vorbim nu sugerează că aici s-a făcut istorie.
În noaptea de 13 spre 14 iunie 1944 a avut loc o consfătuire secretă prin care a fost adoptat planul loviturii prin care urma să fie arestaţi mareşalul Ion Antonescu şi principalii săi colaboratori. Au participat la complot reprezentanţi ai comuniştilor, ai palatului regal şi armatei, precum şi ai partidelor ţărănesc şi liberal, ing. Ceauşu (Emil Bodnăraş), Lucreţoi Pătrăşcanu, generalul C. Sănătescu – şeful casei militare regale, Ioan Mocsonyi-Stârcea – fost mareşal al Curţii Regale, Mircea Ioaniţiu- secretar particular al regelui Mihai, generalul C. Vasiliu Răşcanu, colonelul Dumitru Dămăceanu, Grigore Miculescu Buzeşti.
Se pare că întâlnirea conspirativă s-ar fi realizat în cele două camere de la stradă, nelocuite şi care funcţionau în sistem de club privat şi unde se jucau cărţi. Proprietarii din acel moment, Berger şi Scafianu, locuiau în blocul aflat (ca şi acum) în fundul curţii. Dar se pare că proprietarul iniţial al casei (dacă acest lucru mai are vreo importanţă) ar fi fost un doctor care avea un spital tot în centru.
Nu se cunoaşte de ce a fost aleasă această casă pentru întâlnire secretă. Este posibil ca toată organizarea să se fi făcut mai “pe genunchi” şi nimeni să nu fi avut curajul să se implice direct. De altfel cam tot aşa s-a întâmplat şi la arestarea mareşalului care a fost făcută ilegal de către un civil (nu de armată), comunistul Emil Bodnăraş iar casa în care au fost duşi arestaţii a fost deasemenea una privată, destul de anodină, în cartierul Vatra Luminoasă. Poate şi de aceea, deşi detaliile se cunoşteau, nici în timpul regimului comunist nu s-a făcut mare vâlvă nici legat de detaliile complotului şi arestării şi nici de casele în care s-au desfăşurat aceste lucruri.
Casa nu are nici o placă comemorativă, deşi s-au mai făcut reconstituiri filmate. La o aniversare a zilei de 23 august a fost făcută o aşa-zisă renovare de către ICRAL-ul de atunci, adică s-a dat cu bidineaua la exterior. Dar a trecut deja mult timp iar acum casa arată destul de neîngrijită. Casa a fost naţionalizată iar după căderea regimului comunist cele două familii chiriaşe au devenit proprietari.