Expoziţia ART SAFARI ediţia 11 s-a încheiat odată cu Noaptea Muzeelor iar cei care au vizitat-o au trăit o adevărată experienţă şi cu siguranţă nu au avut ce regreta, în ciuda piperatului preţ al biletului de intrare.
Toate expoziţiile ART SAFARI s-au remarcat printr-un nivel extrem de ridicat şi nu sunt puţini care afirmă că sunt din ce în ce mai bune.
Expoziţia oferă şi posibilitatea vizitării acestei clădiri reprezentative, cu o arhitectură splendidă şi care devine astfel un adevărat sanctuar al culturii şi artei. Dar o locaţie bună nu este suficientă pentru o expoziţie de succes. Organizatorii reuşesc să pună în valoare nu numai excepţionalele detalii ale ornamentelor interioare dar creează şi o ambianţă perfectă pentru expunerea operelor de artă.
O idee strălucită constă în păstrarea unor suprafeţe vechi din interiorul clădirii şi doar vernisate păstrându-se perfect autenticitatea antică a decoraţiilor, alături de zone recent renovate.
Alternanţa operelor clasice cu cele contemporane este o altă idee de succes care este deja intrată în tradiţie în expoziţiile ART SAFARI.
Aducerea în faţa publicului românesc expoziţii de artă din ţări consacrate aduce deasemenea un plus care se mai întâlneşte rar şi doar sporadic în cazul muzeelor sau galeriilor de artă de la noi.
La aceată ediţie a fost prezentată cea mai mare expoziție din țară cu marii maeștri ai picturii spaniole – Ayayay, vamos a la fiesta!, curator fiind dr. Helena Alonso.
Portrete de femei, outfit-uri din secolul al XIX-lea, arhitectură, decoruri, costume, ambianţă spaniole, peisaje impresionante, toreadori și fiesta, au bucurat vizitatorii şi au imprimat o notă exuberantă expoziţiei.
S-au remarcat operele pictorului spaniol Joaquin Sorolla y Bastida, unul dintre cei mai importanți maeștri spanioli.
Locul central al expoziţiei a revenit unuia dintre cei mai importanți artiști din perioada interbelică, Ion Theodorescu-Sion.
Este cea mai mare expoziție organizată până acum în țară în cinstea acestui mare pictor (curator dr. Elena Olariu), fiind în acelaşi timp şi un act de justiţie întrucât lucrările artistului apar mai rar la licitaţii.
În acelaşi timp organizarea tematică oferă posibilitatea publicului larg să înţeleagă evoluţia artistică, de la inspiraţia oferită de mediul urban prin lucrările unor mari artişti francezi ai epocii, spre cea a satului tradiţional românesc.
Odată cu aceasta, suntem familiarizaţi cu viaţa artistului, o adevărată poveste a vieţii interbelice, prietenia cu alte personalităţi ale epocii (Ion Minulescu), viaţa de la cafenelele vremii (Terasa Oteteleşanu) şi legate de serviciul militar.
Remarcabile în opera artistului rămân autoportretele sale, realizate într-un stil foarte modern al acelei epoci.
Aşa cum am arătat, arta contemporană este o prezenţă constantă în expoziţie, fiind expusă prin diferite forme.
Expoziţia este foarte bine completată de alte moduri de eprimare artistică. Într-una dintre săli, pe un ecran mare este prezentat un excepţional spectacol de dans contemporan în execuţia unei trupe franceze, în timp ce altă sală ete special amenajată pentru realizarea de selfi-uri.
Nu în ultimul rând, vizitatorii pot opta pentru un tur de noapte al expoziţiei.
Istoria unui monument istoric de valoare naţională, Palatul Dacia
Situat în centrul istoric al Bucureștiului, monument istoric de valoare națională, înscris în Lista Monumentelor Istorice, Palatul Dacia-România face parte din „Ansamblul de arhitectură Strada Lipscani”.
Biserică şi han
Pe locul în care s-a ridicat Palatul Societății de Asigurare Dacia-România, boierul de origine greacă, Ghiorma a ctitorit, în anii 1564 și 1565, în vremea domniei lui Petru cel Tânăr, o biserică cu hramul „Nașterea Domnului”. După refacerea bisericii (1719), călugării greci primesc învoire să ridice pe terenul din jur un han, pentru sporirea veniturilor.
Hanul devine al treilea ca importanţă în oraş. După ridicarea lui, „biserica lui Ghiorma Banul” sau „a Grecilor” va începe să fie numită „biserica Hanului Grecilor”. În anul 1863, biserica și hanul care o înconjura erau în ruină, hotărându-se demolarea lor. Terenul rezultat a fost cumpărat în 1882 de Societatea de Asigurare Dacia-România, cu scopul de a-și construi aici un sediu.
Sediu de bancă
Lucrările de construire a clădirii au început în 1882 și s-au încheiat în 1889 Arhitectul proiectant nu se cunoaște, deși în unele surse este menționat arhitectul austriac Adolf Lang.
În anul 1914, Societatea de Asigurări Dacia-România a închiriat, apoi a vândut palatul către Banca Generală Română, considerată a fi „o fortăreață a finanțelor germane în România. Din nefericire, titlurile de proprietate și toate actele referitoare la această construcție au fost evacuate la Moscova în anul 1916, împreună cu Tezaurul României şi nerecuperate, după cum se ştie, nici până în ziua de astăzi.
Din 1919, Banca Generală Română a devenit Banca Generală a Ţării Româneşti, care din 1938 redevine Banca Generală Română, pentru a fuziona apoi cu Banca de Scont a României în 1941. Până în 1948, când a fost naționalizat, palatul a fost ocupat în cea mai mare parte de Centrala Editurilor Regale restul spațiului fiind închiriat unor firme comerciale și bănci.
Restaurant şi cantină
În anii 1950-1955, palatul a fost sediul Conservatorului de muzică și artă dramatică „Ciprian Porumbescu”.
În conformitate cu gândirea comunistă, prin care clădirilor nobiliare li se dădeau diferite destinaţii pentru a se bucura de ele “oamenii muncii”, în perioada 1960 -1977, în clădire au funcționat un restaurant și o cantină, precum și o unitate a Cooperativei „Arta aplicată”.
Consolidare şi restaurare
La cutremurul din 4 martie 1977, imobilul a suferit mai multe degradări, iar în 1979 Consiliul Culturii și Educației Socialiste a aprobat propunerea de a se elabora un proiect de restaurare a clădirii și de amenajare a spaţiului cu funcțiunea de casă de modă și magazine cu articole de lux.
Edificiul a fost restaurat și consolidat în anii 1979-1983, după un proiect realizat de Institutul de proiectare „Carpați.”
Pinacotecii Municipiului București
După 1990, în anumite zone ale clădirii au funcționat Banca Comercială Română și CEC Bank. În anul 2012, Primăria Municipiului București și Consiliul General al Municipiului București au inițiat demersurile pentru programul „Pinacoteca Municipiului București”. În anul 2013, Primăria București a cumpărat imobilul special pentru acest scop. După o serie de alte etape, în anul 2019,
Palatul Dacia-România a fost dat în administrarea Muzeului Municipiului București pentru amenajarea Pinacotecii Municipiului București, Parte integrantă a Secţiei de Artă a Muzeului Municipiului Bucureşti, Pinacoteca şi-a sporit continuu patrimoniul, acesta fiind constituit astăzi din 2.543 lucrări de pictură românească şi europeană, 402 lucrări de sculptură, 87 lucrări de artă decorativă şi 2.425 lucrări de grafică.
Foto: Ion Diamandi