O altă casă a familiei Brătianu, însă dintr-o ramură mai puţin cunoscută a familiei, cea a generalului Constantin I. Brătianu, este cea care poartă numele de Palatul Brătianu, situat pe Strada Visarion la numerelel 4-6.
Greu de observat
În mod paradoxal, Palatul Brătianu, deşi poartă o denumire nobiliară, are o valoare istorică şi arhitecturală de necontestat şi este plasat în plin centru al Bucureştiului, la câţiva zeci de metri de Piaţa Romană, este probabil cea mai puţin cunoscută casă a familiei Brătianu (Vila Vintilă Brătianu, Casa Dinu Brătianu, Aşezămintele Brătianu).
Desigur, pot fi explicaţii. În primul rând strada Visarion pe care este construită casa este destul de îngustă şi cu circulaţie destul de redusă.
Strada Visarion
Dacă pe Bulevardul Dacia sau Lascăr Catargiu este o circulaţie de maşini intensă şi chiar pietonală, dacă la Piaţa Romană este o forfotă de oameni, pe strada Visarion, în imediata apropiere te găseşti parcă în alt univers. Să fie şi din cauza bisericilor Sfântul Visarion Vechi şi Sfântul Visarion Nou, aflate tot pe această stradă? Poţi trece pe trotuar pe lângă clădire şi neavând o clipă de răgaz să nici nu observi splendidele decoraţii ale palatului realizat într-o combinaţie de stiluri neoromânesc şi Art Nouveau. Mixul menţionat pare extrem de natural şi, de altfel, probabil că nici nu e de mirare dat fiind faptul că mulţi consideră stilul neoromânesc o variantă autohtonă a celui Art Nouveau.
Revenind la faptul că Palatul Brătianu poate trece neobservat, să remarcăm că o astfel de clădire monumentală şi cu multe decoraţii exterioare ar avea nevoie de un spaţiu mult mai mare în exterior pentru a fi pusă în evidenţă. Înspre Bulevardul Dacia, este însă lipită de o altă clădire iar intrarea din stradă (de altfel intrarea secundară) nu prezintă grandoarea în timp ce spre Bulevardul Lascăr Catargiu, intrarea principală, mai mare şi monumentală, este înghesuită de o curte de mici dimensiuni.
Clădirea plasată pe colţul dintre strada Visarion şi Bulevardul Lascăr Catargiu precum şi copacii din mica curte ascund, din păcate, frumoasa faţadă a Palatului Brătianu unde se află şi intrarea principală.
Acesta neajunsuri care pun clădirea palatului într-un con de umbră nu au existat la edificarea imobilului şi în proiectul iniţial, realizat de arhitectul Ion N. Socolescu în anul 1896. Din planul oraşului Bucureşti din anul 1911 reiese că imobilul avea acces şi prin Bulevardul Lascar Catargiu iar ulterior proprietarii din acel moment au vândut această curte spre Bulevardul Lascar Catargiu, unde s-a construit după primul război mondial un alt imobil.
Povestea casei
Înscris pe lista monumentelor, Palatul Brătianu a fost construit de familia Cârlova, iar în anul 1911, conform planului oraşului, aparţinea Creditului Urban. În anul 1924, Constantin Bebe Brătianu împreuna cu sora sa, Florica Algiu, cumpără imobilul. Noii proprietari erau copiii generalului Constantin I. Brătianu, vărul lui Ion C. Brătianu. Casa a fost naţionalizată şi începe să se degradeze. A fost sediul “Comitetului de partid pentru raionul 1, apoi Comitetul pentru Cultură şi Artă, iar din anul 1984 până în 2006 a fost sediul Centrului Naţional de Homeopatie şi Acupunctură. Imobilul a fost retrocedat iar din iniţiativa lui Ion I. Brătianu este sediul fundaţiei “Ion I. Brătianu”, aici fiind şi o interesantă colecţie de tablouri, fotografii, documente şi corespondenţa de epocă ale familiei generalului Constantin I. Brătianu, a fiului sau, Constantin C. Brătianu, dar si ale lui Ionel, Dinu si Vintilă Brătianu.
O perioadă, fundaţia a putut fi vizitată, tot în clădire fiind organizate evenimente culturale, expoziţii, lansări de cărţi. În clădire funcţionează şi o societate comercială, un atelier care confecţionează accesorii din materiale textile.
Arhitectură
Despre frumoasele decoraţiuni exterioare am amintit deja.
Foarte spectaculoase sunt ancadramentele ferestrelor precum şi balcoanele, cel lung fiind plasat spre strada Visarion. Imaginea de palat este compromisă complet de două panouri metalice vopsite cu verde(!) ce ţin loc de gard al curţii, adevărate vestigii comuniste, purtătoare a unei inscripţii de amabilă invitaţie: “Accesul interzis persoanelor neautorizate”. La intrare, alături de placa ce anunţă “Fundaţia Ion I. Brătianu” stă o statuie din bronz cu bustul importantului personaj. După intrare se desfăşoară imensul hol de primire urmat de salon, cu bogate ornamentaţii ale plafoanelor şi fastuoasele decoraţii ale ancadramentelor uşilor şi pereţilor realizate in stucatură pictată. Splendide sobe ceramice se regăsesc în fiecare încăpere. Ne reamintim că în perioada comunistă în acest décor al holului de la intrare trona o construcţie din plastic(!) ce ţinea loc de “recepţie”, în care, cocoţat pe un scaun mai înalt, un portar supraveghea “intrările şi ieşirile” din “instituţie”.
În încăperi, pereţii păstrează compartimentări prin chenare cu decoraţii în stucatură. La etaj, luminatorul dublu din hol asigură un important flux de lumină naturală. Din păcate, totul pare greoi, acesta fiind şi semnul unei necesare renovări din temelii. Încercări au fost, dar un astfel de proiect necesită sume şi eforturi considerabile.
Foto: Ion Diamandi