În fiecare regiune a globului au apărut construcții vernaculare extrem de variate fie că sunt îngropate sub pământ, în interiorul peșterilor sau chiar construite cu pietre, lemn și materiale textile. Soluțiile de adăpost s-au bazat pe materialele disponibile și pe condițiile meteorologice. Arhitectura ia naștere din dezvoltarea acestor adăposturi, construite pentru a proteja oamenii de prădători și intemperii, căldură şi frig excesive, ploi torenţiale sau vânturi puternice. Soluțiile de construcție folosite cu mii de ani în urmă, de la iurte, igloo-uri, case rotunde, tulou sau adăposturi uşoare din lemn au evoluat și au devenit din ce în ce mai complexe, dar au păstrat un obiectiv comun: adaptarea la condiţiile climei.
Case adaptate frigului extrem
Regiunile glaciare sunt cele mai puțin populate zone de pe planetă. Imaginația noastră se referă automat la ninsori și la temperaturi scăzute atunci când ne gândim la condiții extreme de supraviețuire.
Aceste regiuni pot fi muntoase sau plate, cu vegetație înaltă sau ierboasă, dar toate se confruntă cu provocările zăpezii și temperaturii scăzute. Prin urmare, arhitectura acestor regiuni nu trebuie doar să asigure că nu există pierderi de căldură internă, dar trebuie să ia în considerare și sistemele de încălzire pentru a genera căldură, folosind multă lumină solară în acest scop.
Orientarea casei trebuie să ţină seama de acest aspect, astfel încât să se asigure pătrunderea razelor solare în interiorul casei. În plus, forma construcţiei trebuie să țină cont de sarcina de zăpadă, atât pentru a rezista structural, cât și pentru a evita concentrarea acesteia.
Căldură extremă
În ciuda varietății de tipuri de deșerturi de pe planetă, în general, principala lor caracteristică este temperatura extremă și amplitudinea termică mare în perioade scurte.
În plus, deșerturile sunt în general uscate și au puțină vegetație de dimensiuni mai mari, ceea ce a determinat aceste regiuni să dezvolte arhitecturi vernaculare bazate pe construcție cu pământ sau chiar semisubteran.
Pentru a se adapta la aceste regiuni, construcţia are de obicei pereți groși și din materiale cu inerție termică mare pentru păstrarea temperaturii interne.
În plus, deschiderile sunt menținute cât mai mici pentru a preveni scăparea sau pătrunderea căldurii
Ploi torenţiale, musoni
Clima tropicală și subecuatorială precum şi ecosistemele din aceste zone nu reprezintă o problemă mare când vine vorba de temperaturi scăzute sau ridicate, cu atât mai puțin de zăpadă sau soare arzător.
Vegetația vastă, dominată de copaci mari cu copertine largi, garantează umbră, în timp ce topografia asigură apă dulce din râuri și pâraie. Provocarea de a trăi în această regiune o reprezintă furtunile, cu ploi și vânturi puternice care pot compromite orice tip de construcţie
.
Pentru a se adapta acestor locuri, arhitectura trebuie, pe de o parte, să ofere structuri rezistente la vânt și acoperișuri care direcționează apa de ploaie, prevenind inundațiile. Pe de alta parte, casa trebuie sa aiba solutii de ventilaţie pasivă si răcire pentru a asigura confortul termic.
Case ecologice pasive
O soluţie actuală pentru construcţia de case adaptate la condiții meteorologice extreme este cea a caselor ecologice de tip pasiv. Acestea sunt construite cu materiale naturale, sunt foarte bine izolate termic, au acoperiş verde şi sunt dotate cu echipamente solare, ventilaţie cu recuperare de căldură, etc.
În ţara noastră sunt zone din Transilvania, în special în depresiunile montane, unde iarna temperatura poate coborâ până la minus 30 chiar 35 de grade Celsius iar vara poate creşte la 35 de grade. Astfel aceste zone pot fi încadrate în apropierea celor cu condiţii climaterice extreme. În ultimii ani aici au apărut câteva case noi care să reziste acestor condiţii şi chiar să asigure confort locatarilor la interior. Sunt case care prezintă numeroase elemente de casă ecologică şi pasivă.
Vila Luminiş din Munţii Harghita, zonă bogată în păduri şi de aceea, lemnul a fost folosit cu preponderenţă atât la construcţia casei cât şi la decorul de interior. Materialele de construcţie şi finisajele sunt naturale: baloţii din paie (izolaţie pereţi), lutul (umplutură pereţi şi tencuială), varul (tencuieli şi zugrăveli), celuloza (izolaţie acoperiş). La acestea se adaugă şi acoperişul verde.
Casa J din Odorheiul Secuiesc, proiect Blipsz. Condițiile climatice deosebit de aspre, orașul aflându-se în cea mai rece zonă a țării a recomandat o casă pasivă. Zidurile exterioare au primit o structură secundară de cadre din lemn pentru a susține termoizolația generoasă de vată minerală și fațada ventilată din șipci de salcâm, respectiv plăci de fibrociment.
Peste acoperișul tip terasă înclinată, turnat din beton, s-au montat plăci de polistiren extrudat, hidroizolație bituminoasă în două straturi și acoperiș verde extensiv fără atic, doar cu profile de stabilizare.
S-a optat pentru tâmplării performante, tip lemn-aluminiu cu vitraj triplu, care s-au montat pe console metalice în exteriorul pereților de cărămidă și s-au realizat etanșeizările exterior – interior cu bariera de vânt, respectiv tencuială interioară. Casa este dotată cu echipată cu o unitate de ventilație cu recuperare de căldură şi instalații pentru panouri solare.