Noaptea Muzeelor ne-a oferit prilejul de a constata că multe muzee se află într-o casă veche. Astfel am putut să apreciem exemple relevante de arhitectură precum şi aspecte de stil de viaţă din anumite perioade. Am ales două astfel de case. Este de notat faptul că sunt şi case vechi deosebite care nu au statutul de muzeu dar totuşi, spre meritul administratorilor, pot fi vizitate şi, mai mult, există ghizi care oferă informaţii relevante. În această situaţie este Casa Bozianu din Parcul Carol. Sunt şi alte situaţii, în care casa este deschisă spre vizitare numai în cadrul unor evenimente. Este cazul Casei Madrigal, pe care o prezentăm chiar în acest material şi care este deschisă deobicei în preajma Crăciunului iar acum în Noaptea Muzeelor.
Casă de târgoveţ
O călătorie în timp ce prezintă evoluţia construcţiilor din Bucureşti începând din a doua jumătate a secolului XIX demonstrează un mix de elemente vechi orientale la care treptat se adaugă elementele noi de influenţă occidentală, modul de locuire suferind şi el în timp schimbări radicale.
În secolul XIX foarte multe din construcţii se prezentau sub forma arhitecturii vernaculare: case-bordei înconjurate de vegetaţie, livezi şi grădini, case cu prispă deschisă, cu stâlpi de lemn şi geamuri mici pe structură de lemn (geamlâcuri), dar şi case cu intrare spre pivniţă (gârlici) şi pridvor.
Se deosebesc şi casele oamenilor cu stare, case cu parter înalt, cu geamlâc, acoperiş şi copertină metalică, cu dependinţe retrase precum şi casele boiereşti cu etaj, curte largă, cu dependinţe şi împrejmuire înaltă.
O categorie aparte de case, care se înmulţesc odată cu creşterea comerţului în a doua jumătate a secolului, sunt cele de negustori şi imobilele cu prăvălii la parter şi apartamente la etaj. Din păcate, puţine astfel de case cu valoare istorică au rezistat timpului, incendiilor, cutremurelor şi demolărilor din timpurile comuniste, acum fiind încadrate în patrimoniul cultural ca monumente istorice.
În apropierea Pieţii Unirii, o casă de târgoveţ reprezentativă din punct de vedere arhitectural pentru o anumită perioadă se află pe Calea Şerban Vodă la numărul 33. Casa prezintă caracteristicile tipice ale unei locuințe tradiționale. Specialiştii consideră ca a fost construită la finalul secolului XVIII, începutul secolului XIX. Aspectul său orientalo-balcanic este accentuat de pridvorul cu cerdac care iese în evidență ca volum separat, deasupra gârliciului (corpul de intrare în beci). Realizată cu materiale tradiționale (lemn, cărămidă), casa reprezintă o redare la scară mai mică a locuințelor boierești.
Inițial, porticul se continua perimetral pe cele trei fațade ale casei. În urma sistematizării Căii Șerban Vodă în anii 1880 se dispune lărgirea străzii, motiv pentru care se solicită demolarea porticului pe fațada principală și construcția unei noi fațade, realizată în stil neoclasic.
Casa a fost utilizată ca locuință cu anexe până în 1948, când a fost naționalizată și reutilizată ca spații de ateliere și magazie. După anii 1990 casa a intrat în proprietatea Ministerului Culturii. În anul 2016 studenți la design și arhitectură au amenajat curtea și beciul clădirii. În Noaptea Muzeelor, vizitatorii au putut afla mai multe detalii despre casă şi modul de locuire.
MADRIGAL – CASA COLINDELOR, o adevărată casă-muzeu
MADRIGAL – CASA COLINDELOR, actualul sediu al Corului Naţional de Cameră „Madrigal – Marin Constantin” şi al Programului Naţional Cantus Mundi, situat pe Aleea Dealul Mitropoliei nr. 11 a fost deschisă vizitatorilor în Noaptea Muzeelor. Cu această ocazie a fost recreată povestea culturală şi sonoră a Corului Madrigal precum şi a Crăciunului în România postbelică. În plină dictatură, Ansamblului Madrigal a redat Crăciunul românilor.
În plus, publicul a putut vizita şi frumoasa vilă,, cu o arhitectură specială. Experienţa vizitatorilor a fost completată vizual de scenografia de lumini ce a îmbrăcat clădirea de pe Dealul Mitropoliei şi, mai ales sonor, prin recitalurile corale susţinute LIVE de peste 300 de copii din corurile Programul Naţional Cantus Mundi.În faţa vilei, o caleaşcă care a prezentat costume de epocă a completat ideea de muzeu. Sunt printre primele costume folosite de membrii Corului Madrigal. Este vorba despre costume renascentiste care au fost refăcute.
Clădirea, o fostă reşedinţă de familie aristocratică, a fost deasemenea la dsipoziţia vizitatorilor care au putut beneficia şi de un tur ghidat care a oferit şi numeroase informaţii legate de frumoasa clădire, un adevărat muzeu mai ales că sunt numeroase elemente care reprezintă stilul de viaţă al familiilor cu stare din perioada interbelică. Casa în stil neoromânesc, are monumentalitatea specifică arhitecturii brâncoveneşti, cu cărămidă aparentă la faţade. Se pot distinge şi unele elemente de stil gotic. Unicitatea vilei este exprimată şi prin existenţa unui foişor iar de aici, vizitatorii din Noaptea Muzeelor s-au putut bucura de panorama “Bucureşti 360”, o experienţă vizuală unică, care a combinat arta luminilor şi artele plastice cu peisajul urban bucureştean,
După unele surse, casa a fost realizată după planurile arhitectului Alfred Popper şi construită în anul 1924 de către juristul şi publicistului român Sacha Silberman Roman, personalitate notabilă a Bucureştiului interbelic, care a deţinut pentru o perioadă şi funcţia de secretar al lui Nicolae Titulescu. În casă ar fi locuit şi fiica lui vitregă, Marion Baruch, artistă plastică de renume, emigrată în Italia. Se pare că printre oaspeţi în această casă s-a numărat şi scriitorul Mihail Sebastia. Casa a fost naţionalizată, împărţită în mai multe apartamente locuite de chiriaşi
La etaj, salonul ede dimeniuni apreciabile ste împrejmuit de coloane, aici aflându-se şi un şemineu. Din păcate, din vechiul mobilier nu s-a mai păstrat decât o masă lungă. Încăperile, destul de mici, păstrează însă un aer intim. Pe frumoasa şi îngusta scară interioară din lemn se poate urca la etajul 2 unde alături de salon există şi o verandă. Încăperile de la parter (unde se află bucătăria) şi mansardă sunt de serviciu, În curtea din spatele casei încă mai există rămăşiţele unei piscine (distruse) şi a unui cuptor.
Foto: Annemari Constantinescu-Strihan